sâmbătă, iulie 19, 2008

O postare de doi lei

Mah - am ajuns ca orice chestie pe care o vad sau care mi se întâmplă şi care iese din cel mai patetic banal si cu 0,1%, să mă gândesc să o transform într-un post pe blog. Dar la urma urmei nu asta e ideea?
Acest post e despre fraţii Micula şi nu e mare lucru. Precedentul e aici
Oricum - stăteam azi (adică ieri că acum e 1.50 noaptea) în Astoria şi sugeam o ţigară, lingeam o cafea şi chinuiam o bere - da! toate trei în acelaşi timp.
Astoria e un de fapt un hotel, dar are la parter o cafenea cu două etaje, căreia am înţeles că îi mai spune şi cafeneaua scriitorilor, pentru că era locul lor pe vremuri.

Complexul Astoria



Oricum în zilele noastre s-a cam dus treaba cu scriitorii. Mie îmi place în Astoria la nebunie, pe motiv că e cel mai liniştit loc din Oradea, e spaţios, curat şi fără fitze şi la orice oră te-ai înfiinţa acolo nu dai de mai mult de 5-6 oameni, într-un loc care ar putea gazdui cu uşurinţă peste 150 - asta pentru că fitzoşii se chinuie să se înghesuie în locurile de mega-fitze de pe centru, unde pot fi văzuţi nu-i aşa, pe terasele mici şi înghesuite, chinuindu-se sa bage o cafea în ceşti cât o coaja de nucă şi prăjindu-se la soare împotriva voinţei lor, crezând că umbrelele micro-dimensionate chiar le oferă umbră. Hahaha - Doamne proşti sunt - cred ca o să bag în viitor un post cu poze să vedeţi cum atârnă ca ciorchinii chinuiţi pe vreo câteva terase de pe centru, în rest ce localurile din alte părţi sunt goale. Deci eu mă sparg de râs de câte ori trec pe centru. Durere mare. Dar e bine aşa că nu am chef să mă deranjeze nici pe viitor toţi cocalarii.
Deci stăteam în partea în care am vedere spre ieşirea din Transilvania General Import-Export, singur cuc şi din când în când mai schimbam canalele pe mega televizorul din aripa cu pricina.
La un moment dat ies fraţii Micula din Transilvania General. Nu ştiu care e unul şi care e altul şi nici nu am chef să mă informez la ora asta. Ideea e că unul e slab şi unul gras şi îi cheamă Ioan Micula şi Viorel Micula.

În fine - primul lucru la care m-am gândit e că nu am aparatul foto la mine că ar fi ieşit nişte poze de paparazzi foarte bune, dar mi-a trecut repede că m-ar fi văzut oricum că i-aş fi fotografiat şi precis şi-ar fi trimis gorilele prezente să mă ia la întrebări de ce îi iau la obiectiv. Unde mai pui că sunt patroni şi peste Astoria. Aşa că mai bine. Şi deci îi măsor din cap până în picioare că erau doar la trei metri de fereastra cafenelei. Cel slab arăta chiar foarte bine, mult mai bine ca în toate pozele pe care le-am văzut. În schimb ăla gras e mare cât o combină, mult mai mare ca în poza de mai jos. Precis s-a îngrăşat mult în ultima vreme - vroia să îşi ţină mâinile pe lângă corp, dar nu reuşea de şunci. Dacă nu face ceva cu greutatea, eu nu îi dau mai mult de cinci ani. Pe bune. Era roşu ca un rac fiert, de mă aşteptam să crape din clipă în clipă.

Fraţii Micula



Cel slab se îndreaptă primul spre maşină, ceva limuzină Volkswagen argintie. Se aşează în spate pentru că bineînţeles are şofer şi o ia din loc. Grasu' se chinuie ceva să intre în maşina lui, tot un Wolkswagen, dar negru. Şoferul se chinuie cu el ceva, până reuşeşte să intre, apoi o taie şi el.

După aia am mai stat vreo douăzeci de minute şi m-am enervat la o emisiune imbecilă de pe Realitatea Tv, că mare dreptate are Mircea Badea când zice că e un post de doi lei. E chiar mai rău. Atât rahat inutil am auzit în douăzeci de minute că nici berea nu mi-a picat bine.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu