Deci am fost la Cincu, comună din judeţul Braşov, în general cunoscută doar pentru faptul că găzduieşte cel mai mare poligon de trageri din ţară. Tatăl meu îi auzea pe sovietici cum executau trageri în epocă. Acum americanii şi forţele NATO se înfiinţează pe acolo la aplicaţii militare.
Nu e an în care să nu ajung acolo, iar până la patru ani am fost crescut acolo de bunici.
Voi folosi termeni consacraţi prin zonă, fără să dau explicaţii...
Deşi e comună, îi voi spune sat, că mă enervează termenul de comună. Până în anul 2000, mă duceam acolo, la bunică-mea (Dumnezeu s-o odinhnească). După aceea, vărul meu s-a mutat acolo, văr cu care mă înţeleg cel mai bine dintre toate neamurile mele existente pe acest pământ.
În principiu, Cincu a fost o localitate de saşi si români. Saşii au plecat prin Germania sau s-au prăpădit, locul lor fiind luat treptat de ţigani. Sunt destui ţigani prin sat. În general nu ai treabă cu ei. Mulţi stau în "Ţigănie", dar nu e o regulă. Sunt familii de ţigani pe toate străzile şi mulţi dintre ei se comportă admirabil, au case în toată regula şi muncesc care cum pot. Celor mai nashpa li se spune hingheri şi sunt cei care mai fură. Aştia au case mai din chirpici, bordeie şi nu sunt prea agreaţi nici de alte categorii de ţigani.
Mai sunt "ţiganii de mătase", oameni în toată regula, foarte de treabă care provin din familii mai înstărite şi care au şcoală şi care se înţeleg foarte bine cu românii. Nu fură deloc, sunt ciobani sau cresc multe capre sau vaci. Au gospodării puse la punct şi un loc special în cimitirul satului, faţă de hingheri.
Apoi sunt cortorarii - cei cu bărbi mari şi pălărie - şi ei oameni de treabă, dar nu prea ştiu prea multe despre ei. Stau într-o parte a satului, în care nu am ajuns prea des.
Unguri nu sunt - poate doar două-trei familii.
Ce altceva?
Dacă ajungi în sat, că eşti de acolo sau nu - dai Bună ziua la toţi pe care îi întâlneşti pe stradă. Dacă nu, tot trebuie să o faci pentru că îţi dau oamenii Bună ziua că vrei că nu vrei. Deşi nu ştiu ce ce nu s-ar vrea.
O grămadă de lume pe acolo sunt neamuri într-un fel sau altul cu mine. Uneori mă întreb dacă chiar nu jumătate de sat. Cu toate ăstea nu prea am treabă cu ei, pentru că sunt oameni mai în vârstă care sunt rude mai apropiate cu bunicii şi tatăl meu, etc. Pe jumătate din ei nici nu-i cunosc personal, dar sunt neamuri cu mine, şi dacă mă întâlnesc cu ei pe stradă totul se rezumă la Bună ziua. Pe cealată jumătătate îi cunosc bine, iar cu un sfert din ei, sunt destul de apropiat.
Numele meu de familie este Şandru (specific zonei Făgăraşului şi împrejurimilor), dar dacă cineva vorbeşte de mine prin sat sau de cineva din familie, nu prea mulţi ştiu despre cine e vorba. Dar dacă se spune "a lui Ghihanăs" totul devine foarte clar. Deci eu sunt a lui Ghihanăs, la fel ca toţi verii mei, precum şi alţii care au legătură directă cu familia.
Porecla vine de la un sas (nu ştiu cum se scrie numele lui in germană, dar în română a rămas ca Ghihanăs) care i-a dat unui străbun al meu cadou o haină groasă la fel cum purta el pe vreme de iarnă. Copiii mici de câte ori îl vedeau pe străbunul meu mergând pe stradă strigau către el Ghihanăs. Apoi chestia s-a extins şi la oamenii mari şi aşa a rămas de vreo 200 de ani încoace.
Mai vroiam să scriu ceva, despre ce am făcut pe acolo, zilele în care am fost plecat, dar o voi face în postul viitor.
Persoanlităţi născute în Cincu
Valeriu Branişte (1869-1928), publicist şi om politic, membru de onoare al Academiei Române.
Walter Ziegler (n. 1938), ciclist de performanţă, locuieşte în prezent în Germania.
Am luat poza de pe internet, că aşa cum am spus am fost destul de capsat cât am stat acolo şi am cam uitat de poze, dar pe la toamnă mă duc iar şi voi avea multe poze şi de mai mare calitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu