Village de Luxe

No - bine. Am zis undeva într-un post trecut, că voi scrie despre ce am făcut eu prin Cincu, în cele vreo şase zile cât am stat pe acolo. Aşa că hai să scap şi de treaba asta...
Voi începe prin a zice că prin sate în general nu ai prea multe posibilităţi de a-ţi petrece timpul, dar dacă eşti un om normal şi nu un simandicos greţos ai toate şansele să te distrezi de 100 de ori mai bine ca în oraş.
O posibilitate ar fi stai în casă şi să beleşti ochii la Tv, că de când a apărut DigiTv, poţi vedea la sat cam tot ce vezi şi acasă, poate chiar mai mult.
O altă chestie e discoteca făcută de tinerei, dar eu parcă mă simt destul de nasol să mă duc unde cinci inşi vor să o agaţe pe pitzipoanca satului şi se ascultă toată muzica de care eşti sătul la radio şi la Tv, şi toţi sunt cu 7-8 ani mai tineri ca tine.
Deci cea mai sigură variantă rămâne cîrciuma şi slavă Domnului sunt destule. Acolo poţi să bei cu oamenii adevăraţi - hehe. În Cincu sunt vreo 7 sau 8 cîrciumi şi cu mândrie pot spune că am lăsat bani în fiecare, bineînţeles cu intenţia de a mă face pulbere în fiecare seară. Ceea de de altfel s-a şi întâmplat.
Pe timpul zilei chiar că nu ai alte opţiuni decât a te uita la televizor, asta dacă nu ai chef să iei maşina şi să pleci prin împrejurimi. Ori poţi alege să faci ceea ce face un om de la sat - să munceşti. De obicei muncă fizică. Aşa că decât să frec menta, m-am decis să-l ajut pe vărul meu să schimbe ţigla de pe acoperişul unei case. Vărul meu e un constructor autodidact, căutat prin sat, dar face şi astfel de treburi, dacă plata e decentă.
Astfel că în fiecare dimineaţă, la 6 AM, ne înfiinţam la babă acasă pentru muncă.
O chestie faină la sat, e că pe lângă Ziua Bună, primeşti de la oameni, fie că vrei că nu vrei, de băut. Acum să fim sinceri - se bea pe la sate de se stinge. La orice oră din zi sau din noapte. Aşa că începeam ziua cu vreo două doze de rachiu de casă.
Ce am făcut? Păi am înlocuit toţi căpriorii şubrezi sau putreziţi, am lăţuit, pentru că am schimbat sistemul, de la ţigle duble, la un singur rând. Ţiglele sparte sau stricate le aruncam, iar restul le luam la mână şi le aşezam în altă parte a acoperişului, completând cu alte noi lipsurile. Toate chestiile astea ne-au luat cam patru zile.
Începeam munca în principiu pe la şapte dimineaţa şi terminam pe la nouă seara. Pe la 12 când începea căldura cea mare, ne înfiinţam pe vreo terasa şi chinuiam vreo două beri, până spre ora 3-4, când, din nou la muncă. Am prins şi o zi călduroasă rău de tot, nici un pic de vânt şi nici un nor şi trebuie să spun că lucram pe acoperiş deci bătuţi de soare în cap soto. Ziua aia, de atâta stat în soare am prins o durere de cap şi am tremurat ca o frunză toată seara. Mai mult ca sigur că am prins o insolaţie. Dar a fost ok, pentru că a doua zi când m-am trezit, eram ca nou.
În sfârşit să trec la o chestie de toată coma. Deci veneam într-o seară cu văru-meu pe drum şi ne întâlnim cu nişte băieţi de la fabrica de cherestea care ieşeau de la muncă. Ne-am vorbit să luăm două lăzi de bere şi să le dăm gata în parc pentru că şi aşa e era căldură mare. Adun eu banii de la oamenii şi văru-meu zice că vine şi el cu mine să care şi el o ladă. Ajungem la uşa crâşmei, dăm se deschidem uşa, când în faţa noastră se înfiinţează a lui Popelca care zice:
_ Nu puteţi intra in bar.
_ De ce? E închis? întreabă văru-meu.
_ Nu.
_ Atunci?
_ Păi am renovat atăzi şi am pus scaune noi.
_ Da şi? Bravo ţie. Acum hai că vreau să iau nişte bere.
_ Nu puteţi intra fără sacou şi cravată.
_ Ce face măh?
_ Sacoul şi cravata sunt obligatorii.
_ Cine zice? Şi de ce?
_ Păi vreau să fie un bar de lux.
_ Băh pulă. Unde te crezi măh. La Paris? Aici e Cincu. Ai dat cu var pe pereţi şi ai mai mulţi pureci în carpetă decât toţii câinii din sat, iar pe peretele tau de afară se pişă tot satul. Trebuie să fi nesimţit să nu te fi lovit mirosul, iar tu vrei lux şi vrei să-mi pun cravată? Băi Popelca poate vrei să-ţi fut vreo două de să nu te recunoască mă-ta nici după dantură.
_ Hai mă că poţi lua bere din altă parte. Aici nu intră nimeni fără sacou şi cravată.
_ Bine măh, dar dacă crezi că voi mai lăsa bani în luxul tău vreodată, eu zic să te mai gândeşti.

În fine, luăm lăzile de bere din altă parte, iar după trei zile, treceam prin zonă şi Popelca stătea în uşa barului şi se ruga de trei ţigani negri ciumpalaci cu cizme de cauciuc pline de noroi să intre la el să bea ceva - foarte tare.