joi, iulie 31, 2008

Ai mobil fitzos?

Eh - Uite ce mai primesc pe mail.
Habar nu am dacă e adevarat sau nu si nici nu ma interesează.
Ca fapt divers, al meu ar fi asamblat in Finlanda, ceea ce e ciudat şi super interesant pentru că pe cutie scrie Made in China :D

V-ar placea să ştiţi dacă mobilul dvs. este original sau nu ? Tastaţi pe telefonul dvs. următoarele caractere *#06# şi va aparea numărul internaţional de identificare a echipamentului (tip) mobil (adica IMEI). Verificaţi a 7-a si al 8-a dintre cifrele sale 1 2 3 4 5 6 7 th 8 th 9 10 11 12 13 14 15
Phone's serial no. x x x x x x ? ? x x x x x x x


Dacă cifra a şaptea şi a opta este 02 sau 20 înseamnă că a fost asamblat in Emirate -este de o calitate foarte joasă;

Dacă cifra a şaptea si a opta este 08 sau 80 înseamnă că a fost asamblat in Germania - ceea ce nu-i rau;

Dacă cifra a şaptea şi a opta este 01 sau 10 înseamnă că a fost asamblat in Finlanda - ceea ce e bine;

Dacă cifra a şaptea şi a opta este 00 - înseamnă că a fost asamblat în fabrica de origine - ceea ce denotă cea mai bună calitate a mobilului;

Dacă cifra a şaptea şi a opta este 13 - înseamnă ca a fost asamblat in Azerbaidjan - ceea ce denotă o calitate foarte joasă şi este prezumtiv a dauna sănătaţii dumneavoastră;


Sunt comunist

Asta e. Acum ce să mai discutăm şi să învârtim rahatul...

Graficul de mai jos arată pe unde mă plasez politic vorbind.
Nu neg nimic ci doar că nu aş putea trăi într-un comunism ca înainte de 1989 sau în orice fel de societate axată pe acest sistem.
Sunt unu' cu vederi aproximativ comuniste în ceea ce priveşte viaţa socială şi economică, mai ales în legătură cu practicile giganţilor multinaţionali.
Dacă vei servi acest test, vei vedea că lucrurile sunt oleacă mai complicate decât par la prima vedere, aşa că nu sări să mă araţi cu degetul sau să mă judeci.



Mai jos e graficul cu personalităţiile cele mai marcante ale lumii politice de astăzi.
După cum se poate vedea din consultarea celor două grafice, nu am nici o treabă cu viziuniile politice ale lumii occidentale, fapt ce mi se pare foarte tare.



Găseşti testul aici


miercuri, iulie 30, 2008

Ecranul sferă

Am dat peste clipul ăsta pe YouTube şi mi s-a părut extrem de interesant...Să vedeţi şi voi ce le-a mai trecut prin cap băieţilor de la Microsoft.




marți, iulie 29, 2008

Aoleu...genunchiul meu

Postul ăsta e unul aşa de dragul de a scrie şi îl plesnesc din plictiseală şi pentru ca nimic altceva nu-mi trece prim minte. Dar poate că te interesează durerile mele - atunci citeşte mai departe :)
Deci acum vreo lună am început să am dureri în zona genunchiului drept, sau mai bine zis în jurul lui, în zona articulaţilor. Simţeam ca şi cum oasele s-ar fi frecat unul de altul, iar durerea îmi producea înţepături destul de puternice, mai ales la mers şi când făceam unele mişcări mai bruşte.
La cam o săptămână, mersul s-a transformat în grimase permanente pe faţa mea şi fiecare pas era însoţit de dureri destul de ascuţite. Cu toate acestea puteam să păşesc şi mergeam normal dar cu mari eforturi în a suporta durerea.
Aşa că deja începusem să mă gândesc să bag o vizită la medic şi deja mă şi vedeam pe masa de operaţie, ori supus la un tratament prin injectare în zona genunchiului. Am mai auzit eu de astfel de probleme pe la TV şi tratamentul ar consta în injectarea unei substanţe în încheieturi care să regenereze cartilajele distruse, pentru că la asta m-am gândit, deşi niciodată nu am avut atitudini distructive prin zonă - Adică sport violent ioc - nici măcar nu am fugit în viaţa mea după un tramvai - deci nu-mi imaginam ce putea să se distrugă pe acolo.
În fine m-am hotărât să mă duc la medic, dar înainte, soră-mea mi-a adus o chestie de fitness, că s-a plictisit să o vadă prin casă şi vroia să scape de ea. Aşa că altceva nu i-a trăsnit prin cap decât să mi-o bage mie pe gât.



Într-una din zilele trecute dau cu ochii de chestia asta înghesuită într-un colţ şi zic să o încerc. Mă urc pe şmecherie şi încep să prestez. Am observat că în poziţia necesară pentru efectuarea exerciţilor, durerea nu e prea mare aşa că am băgat o sută de mişcări. A doua zi la fel şi tot aşa vreo patru zile la rând. Aveam o febră musculară serioasă, dar la mers mă descurcam din ce în ce mai bine şi nu trebuia să mă controlez ca să nu mă strâmb de durere, iar înţepăturile erau din ce în ce mai slabe. După o săptămână au dispărut cu totul. Bineînţeles că continuasem să fac exerciţii cu şmecheria şi deja am nişte bucăţi de musculatură în zona încheieturilor şi am şi o siguranţă mai mare în picioare decât de obicei.
Astăzi am băgat de probă o fugă de 400 metri în regim accelarat şi totul merge ca uns. Sunt ca nou.
Aşa că ideile ăstea cu aparatele de genul ăsta nu sunt chiar prostii. Mă gândesc să-mi iau unul de abdomene şi cu ăsta pe care-l am - cred că mi-ajunge pentru tot sportul pe care intenţionez eu să-l fac.


luni, iulie 28, 2008

Din aer

Am găsit imaginea asta întâmplător şi am zis că e prea faină să nu o bag.
E de la comun, aşa că nu e pe copyright.




Încearcă cuil.com

Trei foşti ingineri de la Google, au pus-o de un nou motor de căutare, intitulat cuil.com

Cei trei iniţiatori ai motorului de căutare susţin că acesta este capabil să adauge cu mult mai multă rapiditate paginile web şi promite să nu păstreze nici un fel de date despre profilul utilizatorului, spre deosebire de Google care a fost criticat pentru astfel de practici.
Am încercat noul motoraş, dând search pe username-ul meu tradiţional "lastexit" şi nu am primit nimic înapoi. Am încercat şi alte căutări, iar ceea ce deosebeşte acest motor de altele din punct de vedere vizual este prezentarea rezultatelor găsite, acestea putând fi grupate pe două sau trei coloane, la alegerea utilizatorului. O altă chestie destul de înţeleaptă este că sunt prezentate mult mai multe date despre conţinutul site-urilor. Or mai fi şi alte chestii tehnice, dar la ălea nu mă pricep.

Dă click pe imaginea de mai jos să ajungi la cuil.com



Cuil.com se laudă că până în prezent a reuşit să indexeze peste 120 de miliarde de pagini web, cu mult mai multe decât Google. Aşa spun ei...
Oricum după ce l-am încercat am decis că voi rămâne cu Google, poate mult timp de acum încolo.


vineri, iulie 25, 2008

Sasuke & Naruto

Hm,hm - Titlul e promiţător, nu?
Deci, nu prea ştiu prea multe cine-s ăştia, dar cum astăzi îmi pierdeam timpul printre grupurile de pe trilulilu.ro, să văd ce le mai coace mintea oamenilor, mă văzui surprins de numărul mare de grupuri constituite pe teme de anime în general şi în special în legătură cu Naruto ăsta.
E clar după pozele postate în acele grupuri, e vorba de un personaj din nişte desene animate japoneze - anime care este.
Acum a nu se înţelege că mă deranjează subiectul sau că am ceva împotrivă. Fiecare face ce vrea. Ideea este că aceste poze şi preocupări aparţin unor copii destul de mărişori, în jurul a 15 ani, care după părerea mea au dus chestia asta cu anime la un alt nivel.
Adică, şi eu mă uitam la desene animate, dar parcă la 15 ani eram mai mult preocupat să fac rost de bani de buzunar şi începusem de ceva vreme să mă uit la pieptul femeilor şi nu să stau ţinutuit la Tv să mă uit la desene animate şi să caut poze cu persoanje, să le pun pe internet, deschizând şi discuţii pe aceste teme, destul de ciudate având în vedere că au în centrul lor personaje animate. Dacă erau despre filme şi actori în carne şi oase - pe cuvânt că înţelegeam.
Dar aşa - nu am făcut decât să am o criză de râs de parcă cineva mi-ar fi spus cinci bancuri tari, unul după altul.



Câteva teme de discuţie din aceste grupuri:

Întrebare.
sasuke este cel mai cool?

Răspunsuri.
cu siguranţă
da, sasuke este cel mai cool

Întrebare.
vă doriţi k sakura şi sasuke să fie un cuplu?

Răspunsuri.
sigur k da
da sigur. sunt făcuţi unul pentru altul.
da......pt că se potrivesc......şi se iubesc

WTF!! sunt desene animate oameni. Ma uitam pe vremea mea de copil la Ciocănitoarea Woody, dar să mor dacă discutam ceva despre ea ori puneam pasiuni tâmpite în felul cum dădea din cioc.
Dar oricum eram un copil mult mai normal decât cei din ziua de azi, şi nici pe departe atât de idiot şi retardat.


joi, iulie 24, 2008

Dusan Uhrin.jr

Mă mai uit din când în când la ştirile de sport de la Tv, de multe ori din greşeală şi mai aud şi eu de antrenorul de la Poli Timişoara, Dusan Uhrin jr.
N-o să mă apuc să fac eu acum pe anlistul fotbalistic şi să mă încord deontologic spre a-i analiza performanţele de la echipa de pe Bega --> stereotip.
Din contră. Îl tot aud pe băiatul ăsta de vreun an jumate de când a venit la Poli, cum tot dă din gură şi cum explică tot felul şi are încordări, presupun pe teme fotbalistice. Ideea e că nu l-am auzit nici măcar o dată încercând să vorbească româneşte. Nici din greşeală - ceea ce mă duce la concluzia că nici nu a avut curiozitatea de a pune mâna pe o carte să vadă şi el cum se spune Bună Ziua în română. Deci sută în mie că nu ştie nimic în română, fapt ce mi se pare destul de ciudat cu implanturi de nesimţire, mai ales că îi vezi pe băieţii de la CFR Cluj - care după vreo şase luni de la venirea lor în ţară, o dădeau numai pe româneşte.
Am impresia că e singurul fervent al fotbalului venit din afară care nu face nici un efort în a învăţa măcar expresiile cele mai uzuale din limba română.
Mă rog...


marți, iulie 22, 2008

Village de Luxe

No - bine. Am zis undeva într-un post trecut, că voi scrie despre ce am făcut eu prin Cincu, în cele vreo şase zile cât am stat pe acolo. Aşa că hai să scap şi de treaba asta...
Voi începe prin a zice că prin sate în general nu ai prea multe posibilităţi de a-ţi petrece timpul, dar dacă eşti un om normal şi nu un simandicos greţos ai toate şansele să te distrezi de 100 de ori mai bine ca în oraş.
O posibilitate ar fi stai în casă şi să beleşti ochii la Tv, că de când a apărut DigiTv, poţi vedea la sat cam tot ce vezi şi acasă, poate chiar mai mult.
O altă chestie e discoteca făcută de tinerei, dar eu parcă mă simt destul de nasol să mă duc unde cinci inşi vor să o agaţe pe pitzipoanca satului şi se ascultă toată muzica de care eşti sătul la radio şi la Tv, şi toţi sunt cu 7-8 ani mai tineri ca tine.
Deci cea mai sigură variantă rămâne cîrciuma şi slavă Domnului sunt destule. Acolo poţi să bei cu oamenii adevăraţi - hehe. În Cincu sunt vreo 7 sau 8 cîrciumi şi cu mândrie pot spune că am lăsat bani în fiecare, bineînţeles cu intenţia de a mă face pulbere în fiecare seară. Ceea de de altfel s-a şi întâmplat.
Pe timpul zilei chiar că nu ai alte opţiuni decât a te uita la televizor, asta dacă nu ai chef să iei maşina şi să pleci prin împrejurimi. Ori poţi alege să faci ceea ce face un om de la sat - să munceşti. De obicei muncă fizică. Aşa că decât să frec menta, m-am decis să-l ajut pe vărul meu să schimbe ţigla de pe acoperişul unei case. Vărul meu e un constructor autodidact, căutat prin sat, dar face şi astfel de treburi, dacă plata e decentă.
Astfel că în fiecare dimineaţă, la 6 AM, ne înfiinţam la babă acasă pentru muncă.
O chestie faină la sat, e că pe lângă Ziua Bună, primeşti de la oameni, fie că vrei că nu vrei, de băut. Acum să fim sinceri - se bea pe la sate de se stinge. La orice oră din zi sau din noapte. Aşa că începeam ziua cu vreo două doze de rachiu de casă.
Ce am făcut? Păi am înlocuit toţi căpriorii şubrezi sau putreziţi, am lăţuit, pentru că am schimbat sistemul, de la ţigle duble, la un singur rând. Ţiglele sparte sau stricate le aruncam, iar restul le luam la mână şi le aşezam în altă parte a acoperişului, completând cu alte noi lipsurile. Toate chestiile astea ne-au luat cam patru zile.
Începeam munca în principiu pe la şapte dimineaţa şi terminam pe la nouă seara. Pe la 12 când începea căldura cea mare, ne înfiinţam pe vreo terasa şi chinuiam vreo două beri, până spre ora 3-4, când, din nou la muncă. Am prins şi o zi călduroasă rău de tot, nici un pic de vânt şi nici un nor şi trebuie să spun că lucram pe acoperiş deci bătuţi de soare în cap soto. Ziua aia, de atâta stat în soare am prins o durere de cap şi am tremurat ca o frunză toată seara. Mai mult ca sigur că am prins o insolaţie. Dar a fost ok, pentru că a doua zi când m-am trezit, eram ca nou.
În sfârşit să trec la o chestie de toată coma. Deci veneam într-o seară cu văru-meu pe drum şi ne întâlnim cu nişte băieţi de la fabrica de cherestea care ieşeau de la muncă. Ne-am vorbit să luăm două lăzi de bere şi să le dăm gata în parc pentru că şi aşa e era căldură mare. Adun eu banii de la oamenii şi văru-meu zice că vine şi el cu mine să care şi el o ladă. Ajungem la uşa crâşmei, dăm se deschidem uşa, când în faţa noastră se înfiinţează a lui Popelca care zice:
_ Nu puteţi intra in bar.
_ De ce? E închis? întreabă văru-meu.
_ Nu.
_ Atunci?
_ Păi am renovat atăzi şi am pus scaune noi.
_ Da şi? Bravo ţie. Acum hai că vreau să iau nişte bere.
_ Nu puteţi intra fără sacou şi cravată.
_ Ce face măh?
_ Sacoul şi cravata sunt obligatorii.
_ Cine zice? Şi de ce?
_ Păi vreau să fie un bar de lux.
_ Băh pulă. Unde te crezi măh. La Paris? Aici e Cincu. Ai dat cu var pe pereţi şi ai mai mulţi pureci în carpetă decât toţii câinii din sat, iar pe peretele tau de afară se pişă tot satul. Trebuie să fi nesimţit să nu te fi lovit mirosul, iar tu vrei lux şi vrei să-mi pun cravată? Băi Popelca poate vrei să-ţi fut vreo două de să nu te recunoască mă-ta nici după dantură.
_ Hai mă că poţi lua bere din altă parte. Aici nu intră nimeni fără sacou şi cravată.
_ Bine măh, dar dacă crezi că voi mai lăsa bani în luxul tău vreodată, eu zic să te mai gândeşti.

În fine, luăm lăzile de bere din altă parte, iar după trei zile, treceam prin zonă şi Popelca stătea în uşa barului şi se ruga de trei ţigani negri ciumpalaci cu cizme de cauciuc pline de noroi să intre la el să bea ceva - foarte tare.


sâmbătă, iulie 19, 2008

O postare de doi lei

Mah - am ajuns ca orice chestie pe care o vad sau care mi se întâmplă şi care iese din cel mai patetic banal si cu 0,1%, să mă gândesc să o transform într-un post pe blog. Dar la urma urmei nu asta e ideea?
Acest post e despre fraţii Micula şi nu e mare lucru. Precedentul e aici
Oricum - stăteam azi (adică ieri că acum e 1.50 noaptea) în Astoria şi sugeam o ţigară, lingeam o cafea şi chinuiam o bere - da! toate trei în acelaşi timp.
Astoria e un de fapt un hotel, dar are la parter o cafenea cu două etaje, căreia am înţeles că îi mai spune şi cafeneaua scriitorilor, pentru că era locul lor pe vremuri.

Complexul Astoria



Oricum în zilele noastre s-a cam dus treaba cu scriitorii. Mie îmi place în Astoria la nebunie, pe motiv că e cel mai liniştit loc din Oradea, e spaţios, curat şi fără fitze şi la orice oră te-ai înfiinţa acolo nu dai de mai mult de 5-6 oameni, într-un loc care ar putea gazdui cu uşurinţă peste 150 - asta pentru că fitzoşii se chinuie să se înghesuie în locurile de mega-fitze de pe centru, unde pot fi văzuţi nu-i aşa, pe terasele mici şi înghesuite, chinuindu-se sa bage o cafea în ceşti cât o coaja de nucă şi prăjindu-se la soare împotriva voinţei lor, crezând că umbrelele micro-dimensionate chiar le oferă umbră. Hahaha - Doamne proşti sunt - cred ca o să bag în viitor un post cu poze să vedeţi cum atârnă ca ciorchinii chinuiţi pe vreo câteva terase de pe centru, în rest ce localurile din alte părţi sunt goale. Deci eu mă sparg de râs de câte ori trec pe centru. Durere mare. Dar e bine aşa că nu am chef să mă deranjeze nici pe viitor toţi cocalarii.
Deci stăteam în partea în care am vedere spre ieşirea din Transilvania General Import-Export, singur cuc şi din când în când mai schimbam canalele pe mega televizorul din aripa cu pricina.
La un moment dat ies fraţii Micula din Transilvania General. Nu ştiu care e unul şi care e altul şi nici nu am chef să mă informez la ora asta. Ideea e că unul e slab şi unul gras şi îi cheamă Ioan Micula şi Viorel Micula.

În fine - primul lucru la care m-am gândit e că nu am aparatul foto la mine că ar fi ieşit nişte poze de paparazzi foarte bune, dar mi-a trecut repede că m-ar fi văzut oricum că i-aş fi fotografiat şi precis şi-ar fi trimis gorilele prezente să mă ia la întrebări de ce îi iau la obiectiv. Unde mai pui că sunt patroni şi peste Astoria. Aşa că mai bine. Şi deci îi măsor din cap până în picioare că erau doar la trei metri de fereastra cafenelei. Cel slab arăta chiar foarte bine, mult mai bine ca în toate pozele pe care le-am văzut. În schimb ăla gras e mare cât o combină, mult mai mare ca în poza de mai jos. Precis s-a îngrăşat mult în ultima vreme - vroia să îşi ţină mâinile pe lângă corp, dar nu reuşea de şunci. Dacă nu face ceva cu greutatea, eu nu îi dau mai mult de cinci ani. Pe bune. Era roşu ca un rac fiert, de mă aşteptam să crape din clipă în clipă.

Fraţii Micula



Cel slab se îndreaptă primul spre maşină, ceva limuzină Volkswagen argintie. Se aşează în spate pentru că bineînţeles are şofer şi o ia din loc. Grasu' se chinuie ceva să intre în maşina lui, tot un Wolkswagen, dar negru. Şoferul se chinuie cu el ceva, până reuşeşte să intre, apoi o taie şi el.

După aia am mai stat vreo douăzeci de minute şi m-am enervat la o emisiune imbecilă de pe Realitatea Tv, că mare dreptate are Mircea Badea când zice că e un post de doi lei. E chiar mai rău. Atât rahat inutil am auzit în douăzeci de minute că nici berea nu mi-a picat bine.


vineri, iulie 18, 2008

miercuri, iulie 16, 2008

Mă duc la mare - hahaha

Tot am auzit zilele trecute tot felul de ştiri despre valul de turişti de pe litoral şi de aglomeraţia de pe la malul mării. Sincer mi se cam rupe. Eu nu am fost la mare decât o dată, în 1986, când aveam 9 ani şi nu mi-a plăcut deloc. Am fost la Neptun, în comunism, şi nu serveam plajă şi apă. Mai mult mă plimbam prin staţiune şi mă duceam să joc ping-pong sau fotbal cu alţi puştani. O zi am stat pe plajă dar nu să ma prăjesc special, şi totuşi m-am ales cu o arsură pe spate de imi petreceam nopţile sub duşul rece. Atunci am decis că în viaţa vieţilor mele nu voi mai servi mare pe timp de vară.
Imi plac plajele - dar doar să mă plimb, în special când sunt doar câtiva oameni pe ele, eventual nimeni si să fac poze la apusuri şi răsărituri sau să mă mozolesc cu femeia :D
În rest, nu multumesc.
Plus că în comunism, era mai fain. Adică ştiai ce să te aştepţi. Îi aud pe toţi că se plâng ce mizerie e peste tot: peturi, gunoaie, rahaţi şi chistoace pe nisip şi tot felul de alte chestii suspecte. Nici nu mă îndoiesc.
În comunism, ehe - era curat frate, că doar litoralul era o faţă a ţării care se servea turistului străin, că era plin de est-europeni şi scandinavici, etc - şi totul trebuia să fie bec şi lună, să aibă propaganda comunistă cu ce se lăuda. Plus că dacă aveai manifestări suspecte sau comportament nepotrivit, imediat se înfiinţau nişte băieţi de la Secu' pe lângă sufletul tău şi o cam puneai. În magazinele de la mare am văzut atunci mărfuri pe care mintea mea nici nu concepea că pot exista şi care nu le găseai în oraşul tău, oriune ar fi fost ăla.
Acum în democraţie - pula (e asta e!)- nici o regulă pentru nimeni. Autorităţiile s-au delăsat, comercianţii suspecţi îţi sevesc îngheţeată făcută în găleată printre picioare murdare, iar în principiu poţi arunca ce vrei oriunde, că toţi fac la fel şi la urma urmei ce te fute pe tine grija că mai vine şi altul după tine. Unde mai pui că a luat naştere acest curent manelisto-pitzipongic, în care se încadrează multe (foarte multe) jeguri needucate şi analfabete care se duc la mare de fitză să îi vadă lumea cu noile accesorii. Sunt îmbrăcaţi la Dolce&Gabana şi Versace, dar se comportă ca nişte dobitoci infecţi, răspânditori de gunoaie. Nu spun că toţi sunt aşa, şi mai sunt şi oameni normali, care chiar au muncit pentru banii cu care îşi plătesc săptămâna de mare.
O altă chestie e că toată lumea s-a înghesuit să investească la Mamaia în tot felul de luxuri, iar alte staţiuni au rămas la un stadiu mai înapoiat, şi cum fitzele şi statutul trebuie etalat neapărat (valoare determinantă în România zilelor noastre), toţi jmecherii şi aspiranţii la acest statut se înfiinţează la Mamaia, unde totul este ultra-scump şi fitzos.
Oamenii cărora li se rupe în cur de aceste lucruri, merg în staţiunile celelate, mai ieftine şi precis sunt mai fericiţi şi se distrează de zeci de ori mai bine. Şi asta pentru că sunt mult mai puţini decât jmecherii. Pentru că jmecherul nu vine la mare pentru soare şi apă, ci pentru a fi văzut în Mamaia, cum se urcă în limuzina sa, cum linge la siliconata proastă şi analfabetă şi să-i orbească pe ceilaţi manelişti mai ciumpalci decât el cu lănţăul de 1 kg de aur de la gât.



Când am văzut poza asta de la Mamaia, pe cuvânt că mi s-a oprit creierul.
Păi dacă nu vedeam bucata aia de apă aş fi zis că e un cadru de pe un stadion sau vreo manifestaţie organiazată de toate sindicatele din ţară.
Cât de prost trebuie să fii să mergi acolo? Serios? Acum să zicem că ai ajuns la Mamaia, neştiind ce te aşteaptă. Când vezi că treaba se împute în aşa hal, îţi iei pătura dracului în spinare şi o tai de acolo ASAP spre nisipuri decente. Că se găsesc.
Din păcate însă nu te va vedea nimeni şi nu vei fi în mijlocul fitzei maxime.
Uite turma cum suferă. Ce dobitoci! Eu nu pot concepe să stau pe plajă şi să n-am vreo cinci metri liberi în jurul meu. Să respir şi eu în paştele mă-sii.
Uite la dobitoci cu îşi simt transpiraţiile unul altuia şi cum se holbează în găoazele tuturor celuliticelor. Sunt aproape obligaţi să stea cu capul între cracii nevestei vecinului dă pătură. Foarte tare. Cum dracu numeşti asta tu distracţie şi super ok ? - vorba unei pitzi intervievate de o fătucă de la ştiri.
Ideea e că s-a stabilit că de de fitze să mergi la Mamaia şi rezultatul de vede în poză. Şi sunt şi oameni ai zice normali, dar care sunt luaţi de curent şi merg pe trend şi sunt conştienţi de acest lucru. Sunt foarte sigur că acei oameni pot să suporte şi o mai mare înghesuială decât cea din imagine - dublă sau triplă. Da, da pot zice că au fost la Mamaia frate...şi nu la Saturn unde merg doar jegurile societăţii şi e ieftineală.

Aşa că din partea mea puteţi să vă luaţi marea voastră de rahat, tulbure şi idioată şi s-o beţi pe toată, să ajungeţi acasă, s-o vărsaţi în cadă şi să vă îmbăiaţi din nou în ea până anul viitor, când veţi merge din nou acolo şi îmi veţi da mie motiv să râd de voi.


luni, iulie 14, 2008

Cincu/Schenk

Nu mi-e somn aşa că m-am gândit să postez câte ceva despre vacanţa în care am fost.
Deci am fost la Cincu, comună din judeţul Braşov, în general cunoscută doar pentru faptul că găzduieşte cel mai mare poligon de trageri din ţară. Tatăl meu îi auzea pe sovietici cum executau trageri în epocă. Acum americanii şi forţele NATO se înfiinţează pe acolo la aplicaţii militare.
Nu e an în care să nu ajung acolo, iar până la patru ani am fost crescut acolo de bunici.
Voi folosi termeni consacraţi prin zonă, fără să dau explicaţii...
Deşi e comună, îi voi spune sat, că mă enervează termenul de comună. Până în anul 2000, mă duceam acolo, la bunică-mea (Dumnezeu s-o odinhnească). După aceea, vărul meu s-a mutat acolo, văr cu care mă înţeleg cel mai bine dintre toate neamurile mele existente pe acest pământ.
În principiu, Cincu a fost o localitate de saşi si români. Saşii au plecat prin Germania sau s-au prăpădit, locul lor fiind luat treptat de ţigani. Sunt destui ţigani prin sat. În general nu ai treabă cu ei. Mulţi stau în "Ţigănie", dar nu e o regulă. Sunt familii de ţigani pe toate străzile şi mulţi dintre ei se comportă admirabil, au case în toată regula şi muncesc care cum pot. Celor mai nashpa li se spune hingheri şi sunt cei care mai fură. Aştia au case mai din chirpici, bordeie şi nu sunt prea agreaţi nici de alte categorii de ţigani.
Mai sunt "ţiganii de mătase", oameni în toată regula, foarte de treabă care provin din familii mai înstărite şi care au şcoală şi care se înţeleg foarte bine cu românii. Nu fură deloc, sunt ciobani sau cresc multe capre sau vaci. Au gospodării puse la punct şi un loc special în cimitirul satului, faţă de hingheri.
Apoi sunt cortorarii - cei cu bărbi mari şi pălărie - şi ei oameni de treabă, dar nu prea ştiu prea multe despre ei. Stau într-o parte a satului, în care nu am ajuns prea des.
Unguri nu sunt - poate doar două-trei familii.
Ce altceva?
Dacă ajungi în sat, că eşti de acolo sau nu - dai Bună ziua la toţi pe care îi întâlneşti pe stradă. Dacă nu, tot trebuie să o faci pentru că îţi dau oamenii Bună ziua că vrei că nu vrei. Deşi nu ştiu ce ce nu s-ar vrea.
O grămadă de lume pe acolo sunt neamuri într-un fel sau altul cu mine. Uneori mă întreb dacă chiar nu jumătate de sat. Cu toate ăstea nu prea am treabă cu ei, pentru că sunt oameni mai în vârstă care sunt rude mai apropiate cu bunicii şi tatăl meu, etc. Pe jumătate din ei nici nu-i cunosc personal, dar sunt neamuri cu mine, şi dacă mă întâlnesc cu ei pe stradă totul se rezumă la Bună ziua. Pe cealată jumătătate îi cunosc bine, iar cu un sfert din ei, sunt destul de apropiat.
Numele meu de familie este Şandru (specific zonei Făgăraşului şi împrejurimilor), dar dacă cineva vorbeşte de mine prin sat sau de cineva din familie, nu prea mulţi ştiu despre cine e vorba. Dar dacă se spune "a lui Ghihanăs" totul devine foarte clar. Deci eu sunt a lui Ghihanăs, la fel ca toţi verii mei, precum şi alţii care au legătură directă cu familia.
Porecla vine de la un sas (nu ştiu cum se scrie numele lui in germană, dar în română a rămas ca Ghihanăs) care i-a dat unui străbun al meu cadou o haină groasă la fel cum purta el pe vreme de iarnă. Copiii mici de câte ori îl vedeau pe străbunul meu mergând pe stradă strigau către el Ghihanăs. Apoi chestia s-a extins şi la oamenii mari şi aşa a rămas de vreo 200 de ani încoace.

Mai vroiam să scriu ceva, despre ce am făcut pe acolo, zilele în care am fost plecat, dar o voi face în postul viitor.

Persoanlităţi născute în Cincu
Valeriu Branişte (1869-1928), publicist şi om politic, membru de onoare al Academiei Române.
Walter Ziegler (n. 1938), ciclist de performanţă, locuieşte în prezent în Germania.

Am luat poza de pe internet, că aşa cum am spus am fost destul de capsat cât am stat acolo şi am cam uitat de poze, dar pe la toamnă mă duc iar şi voi avea multe poze şi de mai mare calitate.

Biserica Evanghelică, cunoscută mai bine ca Turnul Saşilor, cea mai mare biserică construită într-o localitate săsească



Localizare




duminică, iulie 13, 2008

Vid in capul meu

Nu am nici cea mai mică idee ce să postez. Bate un vânt pustiu prin creierii mei (asta presupunând că aş avea)
Aşa că ce fac eu când n-am ce scrie? Bag un clip. Bineînţeles.

Iris/Uriah Heep - Lady in Black




joi, iulie 10, 2008

Am revenit

M-am reîntors din mica vacanţă pe care am avut-o.
Am fost la Sibiu, dar acolo am stat doar vreo două zile. Cel mai mult mi-am petrecut timpul în Cincu (comună din judeţul Braşov, unde se află şi cel mai mare poligon militar din ţară). Nu am poze decât din Sibiu şi de pe drum, pentru că în Cincu am fost mangă mai tot timpul aşa că pozele au fost ultima mea preocupare :D
Click mai jos pe ceva pentru album.

Sibiu



marți, iulie 01, 2008

Mircea Badea a ajuns desen animat

Deci m-am spart de râs.




...şi alte biserici

Am scris chestia asta acum câteva zile, dar nu am postat-o pentru ca eram ocupat să postez alte tâmpenii.

O delegaţie a „bisericilor ecumenice istorice din Transilvania” aşa cum s-a autointitulat, delegaţie condusă de europarlamentarul Lazslo Tokes, a reclamat România la Comisia Europeană şi Parlamentul European pentru „discriminare a minorităţilor religioase”.
România a fost acuzată la Bruxelles, de către Laszlo Tokes, Istvan Csurz, episcop în exerciţiu al episcopiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului, Mathe Denes, prim curator al Bisericii Unitariene din Transilvania, Kovacs Gyula, vicepreşedintele Comunităţii Baptiste din România, Nicolae Anusca, prim consilier al Arhiepiscopiei majore Greco-Catolice din România. În materialul difuzat oficialilor europeni şi presei se afirmă că „nu s-au înregistrat îmbunătăţiri majore în privinţa respectării libertăţilor religioase în România de la ultima vizită în PE. O altă „nemulţumire” a reclamanţilor ar fi că după 50 de ani de persecuţie instituţionalizată a bisericilor din perioada comunismului, libertatea religioasă este confruntată cu probleme nevralgice.
S-au exprimat şi plângeri şi cu privire la restituirea proprietăţilor bisericilor care deşi a înregistrat unele progrese, păstrează un ritm foarte lent. Greco-catolicul Nicolae Anuşca a susţinut că în cazul Bisericii Greco-Catolice procentul de restituiri este de doar 5 %, faţă de media de 30% în cazul altor culte.
Ceea ce e supărător la acţiunea aceasta, a cărei teme nu trebuie să mire pe nimeni, din moment ce iniţiator este Laszlo Tokes, unul din cele mai josnice personaje existente în viaţa bisericească, este faptul că reia aceleaşi teme răsuflate ale minorităţilor oropsite şi lipsite de drepturi şi de libertăţi religioase. Dar Tokes, săracul, nu are altceva la îndemână şi pedalează pe aceste stereotipii care pentru majoritatea dintre noi constituie subiect de amuzament dar care sunt încă înghiţite de către unii europeni de la Bruxelles, mai ales de cei care nu au şi nu au avut nici o tangenţă cu România. Pe de altă parte este trist cum nişte baptişti şi pentiscostali au tupeul să se catalogheze ca făcând parte din bisericiile ecumenice istorice din Transilvania. Să nu uităm că grosul baptiştilor, penticostalilor, adventiştilor şi alte grozăvii au apărut în România după Revoluţie, tocmai ca efect al libertăţii religioase pe care aceştia nu o observă, deşi se bucură de ea în fiecare zi, chiar şi prin faptul că pot merge liber la Bruxelles să terfelească România.
Nefericită este mai ales alăturarea Bisericii Greco-Catolice la acest demers al ungurilor cu apucături extremiste. Dacă Biserica Greco-Catolică consideră că are unele probleme în privinţa drepturilor, este liberă să se plângă la Bruxelles. Nimeni nu o împiedică şi nu o condamnă pentru asta. E însă dezamăgitor că Biserica Greco-Catolică nu este în stare să-şi apere interesele de una singură. Să ajungi într-atât de jos încât să intri în izmenele ungurilor şi să te simţi bine în ele în timp ce îţi pui ţara şi conaţionalii într-o poziţie neplăcută, alăturându-te unora a căror singur scop declarat este distrugerea statului naţional român, e un moment jenant şi descalificant pentru diriguitorii acestui cult.
Din păcate toate aceste atacuri constante la adresa României, bazate pe argumente false, nu au beneficiat niciodată de o replică pe măsură din partea autorităţilor române, care continuă să aibă cu totul şi cu totul alte preocupări decât interesul naţional.


Semnal M

Am auzit melodia asta prin 1999, parcă, când eram in sat la bunică-mea şi se putea prinde doar TVR1. Prima o saptamână a fost mai greu, dar după aia m-am obişnuit. Am stat atunci acolo patru luni pline. Nici nu erau programe proaste, dar cum ne-am obişnuit sa dăm cu pietre in TVR, multă lume nici nu mai ajunge pe acolo.

Semnal M - La Fereastra Ta



Voi lipsi o săptămână şi ceva. Mă duc într-o scurtă vacanţă prin Insulele Bali, Tenerife apoi Insulele Maldive si in final Mauritius. Sper să sparg cei 200.000 de euro pe care îi am bani de buzunar. Mă duc cu blonda care toată ziua m-a bătut la cap să îi iau o poşetă Louis Vuitton, aşa că până la urmă a trebuit să mai scot vreo 12.000 de euro.
BTW, voi i-aţi înţeles pe jegurile ălea de s-au ofticat că brandul ăsta super tare OK care e oricum beton de mishto şi-a făcut reclamă pe statuia aia nashpa de pompieri sau ce dracu au fost ei. Pe cuvânt nu am înţeles. Adikă vine Louis Vuitton în ţară(subliniez Louis Vuitton adică nu orice jeg de care au toţi bulangii) şi fraierii de ţărani se oftică pentru o bucată de stâncă cioplită şi cu eroi şi cu PLM că au luptat în nuş ce război. Pe cine PLM interesează. Ce fraieri! În PLM unii nu ştiu ce e aia să ai valoare şi să fi bazat.
Oricum eu mi-am luat un Vertu de 15.000 de euro, deşi mă simt destul de prost că a fost unul în faţa mea care şi-a luat unul de 50.000. Sper să moară toată familia lui, dar dacă nu, când o să mă întorc o să-mi iau unul de 70.000 de euro. Fraierul crede că e mai şmecher ca mine. Oricum când l-am văzut că se urcă într-un Porche Caen m-am mai liniştit. Băi, vă zic eu nu e maşină mai tare ca al meu Lamborghini pe care am dat peste 400.000 de euro, că am luat full cu toate opţiunile.
Nu ştiu ce să mai zic - doar că astăzi m-a atins din greşeală un cerşetor şi mă simt murdar, aşa că mă duc să fac un duş. Am robinete din platină comandate direct din Italia, mi-au venit acum câteva zile, aşa că sper să ma facă să uit această experienţă traumatizantă.
În ce lume infectă trăim.
Mă mir că mai rezist.