La televizor toată lumea e cu criza financiară şi economică în gură.
Sincer eu mă simt mega-super în criza financiară - nu că m-aş îmbogăţi de urma ei - nici pe departe - haha
Mai mult decât atât cred că această criză e cel mai bun lucru care s-ar fi întâmplat omenirii. Nu ştiu cum e pe afară, dar e minunat în România din acest punct de vedere.
Se ştie că totul a început cu criza creditelor, iar creditele au devenit modul de viaţă al românilor care majoritatea au început să-şi facă credite pentru orice - pentru ultimul model de telefon fitzos, ultimul model de SUV, BMW, Mercedesuri, vile în pula mea ştie ce cartier devenit peste noapte de fitze şi după cum zice Mircea Badea în cele mai jegoase şi inaccesibile locuri. Şi astfel prostimea s-a îndatorat la bănci pe zeci de ani de zile, chit că după ce plătea rata lunară la bancă de îşi lua şi pielea de pe el, nu mai avea bani de nici o picătură de benzină pentru bolidul din faţa blocului, care în mod normal e maşină de milionar.
Cum funcţionează logica mea - dacă aş sta la bloc la etajul 3 acolo la dracu printre blocuri cu tomberonul de gunoi de dă pe afară şi aş avea un BMW Z4 Coupe în parcare, pe cuvânt că mi-ar fi ruşine. Ruşine de mine. În sensul că e evident că m-am îndatorat pe vecie să-mi iau o maşină din aia, iar eu tot la bloc stau. Pe sistemul- dacă am dat kilograme de euro pe o aşa maşină, logic ar trebui să stau oriunde numai în bloc construit de Ceauşescu cu tencuiala căzută NU.
Nu degeaba în afară când vezi astfel de maşini, ele stau de obicei în faţa unei vile cu o proprietate mare în jur. Că altfel se vede că eşti rupt în fund şi n-ai nici capac de budă în baie şi tu ai şi o maşină de asta. E clar ca bună ziua, deşi îi vezi pe astfel de indivizi de se cred pe altă lume şi cu o atitudine de mare mahăr, iar dacă scorojeşti suprafaţa ajungi să afli că-i aşteaptă mămica acasă cu supă de tăiţei într-o oală ciobită, într-un cartier de la marginea oraşului de ajungi la bloc doar prin noroaie.
Aşa e mentalitatea în România, unde snobismul a ajuns la cote atât de alarmante, încât regimente de oameni acum nu mai au bani nici pentru rata la bancă pentru telefonul "ca a lui Mutu", de altfel cu cartelă pre-pay neîncărcată de luni bune, telefon pentru care şi-au distrus viaţa devenind datori vânduţi.
Eu ca nedator la nici o bancă şi credit free şi doritor să rămân aşa pentru restul vieţii, nu pot să am nici un fel de compasiune pentru aceşti oameni. Domnia se plăteşte. Capul face, capul trage. Ţi-ai făcut-o cu mâna ta, descurcă-te că mi-aduc aminte cum eram privit cu dispreţ de voi că nu strălucea nimic cumpărat de la Milano şi Londra pe mine şi că sunt atât de decent să nu dau mai mult de 200 de lei pe un telefon mobil. Pentru că viaţa mea nu s-a schimbat deloc în urma crizei, dar a voastră foarte mult.
Şi afară pot să zic că se făceau excese financiare şi lumea a ajuns mult prea ahtiată după valori şi lux, dar acolo măcar ştiu că criza îi va aduce pe oameni cu piciorele pe pământ, măcar pentru o perioadă. În România nu sunt atât de sigur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu