Când se cară Mircea Sandu?

Răspuns: Niciodată!

Şi pe deasupra se mai şi crede Dumnezeu pe pământ.
Naşul mafiot al fotbalului autohton a decis ca Marian Iancu, patronul lui FC. Timişoara, să fie declarat persona non-grata în fotbalul românesc, pe motiv că nu a înghiţit declaraţiile lui Iancu şi Iancu poate să-l înjure cât vrea în afara fotbalului.
Pe mine personal mă doare undeva de fotbal şi mai ales de Iancu, dar cum adică?
Sandu chiar se crede în capul lui că e stăpânul fotbalului românesc. E ce e drept şef la Federaţie, dar nu eşti pe acest motiv şi stăpân, noţiune pe care se pare că Sandu o înţelege în sens de ev mediu - scoţi sabia şi jap - iei capul la cine vrei tu.
Mai mult, Federaţia ce treabă are cu fotbalul intern? - care, din ceea ce ştiu eu este de domeniul Ligii Profesioniste de Fotbal. Federaţia se îngrijeste de Naţională şi îl trimite pe Sandu la UEFA să frece menta pe acolo.
Cine, cum şi când i-a dat putere lui Sandu să decidă că poate scoate pe cineva din fotbal, şi mai ales un patron de club, care îşi cheltuie proprii bani la echipă.
Dar dacă te uiţi la cum e condusă ţara, la ce să te poţi aştepta de la unul care stă în fruntea federaţiei de când eram eu copil şi care nu se lasă plecat nicicum şi mânăreşte regulamente ca să-şi mai afunde curul în fotoliu şi mai mult. E aceaşi mentalitate de stăpân de moşie, şi anume că poate ca acum sute de ani să decidă asupra cursului vieţii unui alt om care se găseşte pe moşia sa.
De parcă Sandu ar fi invetat fotbalul românesc, cluburile care există, regulile jocului de fotbal şi a construit cu banii lu mă-sa toate stadioanele ţării.
Fotbalul românesc nu s-a născut cu Sandu, nu trăieşte datorită lui Sandu şi totuşi Sandu are impresia că e domeniul său şi poate face ce vrea.